Dermatita atopică este o afecțiune cutanată inflamatorie necontagioasă, caracterizată prin prurit intens, uscăciune excesivă a pileii și erupții eczematoase, cu evoluție cronică, fluctuantă, cu exacerbări și remisiuni, ce apare de obicei în copilărie.

 

Incidența dermatitei atopice a crescut considerabil în ultimele decenii în țările industrializate.

La 80% dintre pacienți, aceasta debutează înaintea vârstei de 5 ani, însă la 60% dintre aceștia, în special la cei cu manifestări ușoare, simptomele se ameliorează sau dispar după vârsta pubertății. La cei cu manifestări moderat/severe, D.A. tinde să continue și după pubertate, chiar să persite în viața adultă, afectând calitatea vieții.

Diagnosticul D.A. este în principal clinic. Simptomul cardinal este pruritul intens, care duce la ciclul “mâncărime-scărpinat”. Se spune că D.A. este mâncărimea care erupe și nu erupția care provoacă prurit (adică mâncărime pe piele).

 

Tipologia și distribuția leziunilor eczematose sunt tipice, dependente de vârstă:

Dermatită atopică infantilă (sugar și copil mic, sub 2 ani) – sunt afectate fața, gâtul și suprafețe de extensie; 

Dermatită atopică a copilului – caracteristice sunt zonele de flexie ale membrelor (pliurile coatelor, zona posterioară a genunchiului); 

Dermatită atopică a adolescentului și adultului - mâinile și picioarele sunt de obicei afectate, dar și fețele laterale ale gâtului și gleznelor.

 

Cauzele dermatitei atopice și mecanisme care provoacă puseurile atopice

Cauzele sunt complexe și multifactoriale, implicând interacțiunea dintre predispoziția genetică, factorii de mediu, anumite modificări imunologice și disfuncția barierei cutanate. Deși toate acestea sunt strâns corelate, rolul cheie în patogenia dermatită atopică îl are alterarea funcției de barieră a pielii. O proteină din piele, având mutații nefuncționale, reprezintă factorul genetic de risc cel mai important pentru dermatită atopică Pierderea funcțiilor acestei proteine duce la pierdere importantă de apă transepidermică, creșterea permeabilității cutanate pentru alergenii alimentari și de mediu, permițând pătrunderea acestora, determinând astfel sensibilizarea și inflamația, ce ar putea conduce către un „marș atopic”. ( adică succesiunea: astm bronșic, rinită alergică).

 

Relația dintre D.A. și alergia alimentară este complexă, dar de multe ori supraestimată.

Sensibilizarea IgE mediată la un anumit aliment poate fi indusă de contactul cu tegumentele ce nu îndeplinesc eficient rolul de barieră, secundar unor mutații ale genei acelei proteine din piele. Defectele de barieră permit penetrarea de către diverse alergene a tegumentelor, inclusiv de către proteine alimentare, ceea ce favorizează inducerea sensibilizării și sinteza de IgE, care pot contribui la inflamația cutanată caracteristică D.A.

 

Se estimează că 40% dintre copiii cu forme moderate și probabil mult mai mulți din cei cu forme severe de D.A. asociază alergii alimentare. O proporție și mai mare din copiii cu dermatită atopică au adesea niveluri crescute de IgE specifice, uneori chiar și în absența unei alergii veritabile. Așa se explică de ce rolul alergiilor în patogenia și severitatea D.A. este unul intens dezbătut.

 

Manifestările cutanate ale alergiilor alimentare (mediate IgE) constau în urticarie acută, angioedem, reacții de contact. În cazul în care D.A. este agravată de expunerea la un produs alimentar, aceste reacții nu sunt reacții de hipersensibilitate mediate IgE, ci mai degrabă întârziate și, de obicei, se dezvoltă la 2 la 6 ore după expunere.

Dintre alimentele cele mai frecvent implicate în agravarea fenomenelor de D.A. amintim laptele, albușul de ou, făina de grâu, soia, peștele, arahidele. 

 

Diagnosticul alergiei la alimente în D.A.

Abordarea diagnostică include un istoric detaliat, inclusiv date despre dieta copilului sau a mamei în cazul în care copilul este hrănit la sân, teste cutanate prick / patch, teste serologice pentru identificarea sensibilizărilor IgE mediate și evaluarea semnificației clinice a testelor pozitive.

 

Tratamentul D.A. presupune evitarea factorilor declanșatori ai leziunilor, controlul pruritului, suprimarea inflamației, refacerea barierei cutanate.

Medicația topică constă în:

-  antiinflamatorii locale - dermatocorticosteriozi și inhibitori topici de calcineurină pentru boala activă →  medicație sigură și eficientă , atunci când este utilizată corespunzător, cu prescripție medicală. 

-   emoliente, care stau la baza tratamentului, cu rol esențial în refacerea funcției de barieră a pielii și restituirea stratului lipidic epidermic, care, de fapt, sunt baza tratamentului în D.A.

 

 

Concluzii:

Alergia la alimente este un factor indiscutabil de agravare a dermatitei atopice la copii. Istoricul reacțiilor, al dietei, testele cutanate și determinarea de IgE specifice ajută la identificarea alimentelor posibil implicate în persistența și agravarea D.A., testele de provocare orală fiind standardul de aur pentru stabilirea diagnosticului de certitudine și inițierea unei diete personalizate.

Deși patogenia D.A. este complexă, progresele recente ale cercetării susțin rolul unei bariere anormale a pielii.

Această nouă cunoaștere consolidează rolul principal al funcției de barieră cutanată în apariția și evoluția dermatitei atopice și subliniază necesitatea unei terapii orientate spre menținerea integrității acesteia, în cadrul căreia hidratarea corespunzătoare a pielii joacă un rol crucial.

 

Dr. Camelia Skopecz - Medic Specialist Alergologie și Imunologie Clinică

CELE MAI RECENTE ARTICOLE

Alergiile alimentare pot fi doar “parteneri de drum” ai dermatitei atopice? Alergiile alimentare pot fi doar “parteneri de drum” ai dermatitei atopice?

Un sfert până la o treime dintre copiii cu dermatită atopică asociază o alergie alimentară la unul sau mai multe alimente....

citește tot articolul
Cum tratăm dermatita atopică la bebeluși. Articol realizat de Ela Crăciun Cum tratăm dermatita atopică la bebeluși. Articol realizat de Ela Crăciun

Interviu realizat de Ela Crăciun cu Dr. Adriana Diaconeasa. 
'' Statisticile arată că 30% dintre copiii au dermatita atopică. E un procent îngrijorător din care fac parte și copiii mei."

citește tot articolul
Cum pot fi rezolvate situațiile de criză în puseul atopic. Implicații psihologice Cum pot fi rezolvate situațiile de criză în puseul atopic. Implicații psihologice

În cazul bebelușilor între 3 luni și 2 ani, factorii care provoacă distres emoțional îi copleșesc pe părinți și, în special, pe mame. Acestea se tem de felul în care trebuie să îl &...

citește tot articolul
Efectele frigului asupra pielii atopice Efectele frigului asupra pielii atopice

De ce se agravează dermatita atopică pe timpul iernii?
Temperaturile extreme și umiditatea scăzută a aerului din timpul iernii reprezintă un factor declanșator major în apariția puseurilor dermatitei atopi...

citește tot articolul